La început numele Seminarului era cel folosit în hrisovul de întemeiere din 1 septembrie 1803: „şcoală (...) care să fie pentru învăţătura ficiorilor de preoţi”1. După locul în care funcţiona mai era numită „şcoala de la Mănăstirea Socola” dar şi „şcoala de catehisie”, „scola de bogoslovie” (într-un document din 18162), „Seminarul de la Socola” sau „Seminarul Socolii”(aşa cum apare în articolul 415 al Regulamentului Organic din 19323). După 1832 s-a folosit tot mai des denumirea de Seminar dar, în 1840, acesta a primit numele celui care a avut cea mai importantă contribuţie la ctitorirea lui: Mitropolitul Veniamin Costachi. La 1 ianuarie 1840, acesta era anunţat printr-o scrisoare de către domnitorul Mihail Sturdza că s-a decis „ca această Seminarie să poarte de acum numele Prea Sfinţiei Tale (...) numindu-se <<Seminaria Veniamină>>”4. Veniamin este recunoscut de domn ca „fondator” al şcolii şi pentru meritele sale este şi decorat5. Mihail Sturdza ia această hotărâre din admiraţie pentru cel pe care îl numea „părintele nostru sufletesc” dar şi pentru ca faptele Mitropolitului „să lumineze tuturor spre îndemn”:
Preţuind lucrările ce aţi săvârşit şi ostenelile ce aproape de jumătate ve(a)cu aţi jărtfit întru lucrul păstoriei sufleteşti (...) sârguindu-vă a îmbunătăţi starea materială i morală a Bisericei şi a clerului iubitei patrii noastre, prin înformarea preoţilor vrednici de a învăţa poporul la altarul Domnului şi luând aminte ca Seminaria Socolei aţi înfiinţat-o nu numai ca un aşezământ de învăţăturile teologhice, dară şi ca un azil al Muzei şi al literaturei româneşti, făcându-vă după apostolul nouă pildă bună, drept aceasta, spre a se cunoaşte viitorimii faptele Voastre, ca să lumineze tuturor spre îndemn şi ca văzându-le să laude pre Părintele din ceruri, am socotit de drept şi cuviincios ca această Seminarie să poarte de acum numele Prea Sfinţiei Tale (...).”6
Prin legea din 23 ianuarie 1848 se renunţa la numele fondatorului din titulatura şcolii, ea numindu-se: Seminaria de la Monastirea Socolei. Totuşi până la sfârşitul secolului al XIX-lea şcoala este menţionată ca Seminarul Veniamin, Seminaria Veniamină, dar se păstrează şi vechile denumiri, mai ales în actele oficiale: Seminarul Socola sau Seminarul Central din Mănăstirea Socola (cum apare într-un raport din 18737). Părăsirea în 1885 a localului de la Socola a dus la dispariţia practicii de a numi Seminarul după locul în care funcţiona şi se generalizează prima variantă, acum cu numele întreg al întemeietorului, mai ales în forma Veniamin Costache.
Mitropolitul făcea parte dintr-o veche familie boierească cea a Costăcheştilor ai cărei membri apar în documente mai ales cu numele Costachi8. Şi Mitropolitul Veniamin este numit tot Costachi şi nu Costache de cei mai importanţi istorici (Erbiceanu, Adamescu, Ghibănescu ş.a.). Totuşi numele şcolii apare în actele oficiale cu varianta Costache. Aşa stă scris şi pe anuarele şcolii, deşi chiar în articolele cuprinse în anuar se foloseşte varianta Costachi9. Numele corect al mitropolitului este indiscutabil Veniamin Costachi10 şi aceasta este denumirea care ar trebui folosită şi atunci când vorbim de Seminar.
Extras din volumul Pr.Mihai VIZITIU, Pr. Dragoş BAHRIM, A. TIMOFTI (coordonatori), Două secole de învăţământ teologic seminarial (1803 – 2003), Ed. Trinitas, Iaşi, 2003, pp. 86-109.
1 Gheorghe Adamescu, op. cit., anexa 3, p. 7*.
2 Constantin Erbiceanu, op. cit,, p. 45-46.
3 Regulamentul Organic, art. 415.
4 Gheorghe Adamescu, op. cit., anexa 15, p. 20*.
5 Cu trei medalii: una pentru a se păstra în Biblioteca Seminarului, una la Catedrală şi una rămânând a Mitropolitului. (Ibidem)
6 Ibidem.
7 Ibidem, anexa 66, p. 111*.
8 Ioan Caproşu (ed.), Documente privitoare la Istoria Oraşului Iaşi, vol. III, Acte interne (1691-1725), Iaşi, 2000, p. 593.
9 Aşa apare şi în lucrarea Pr. Dr. Ilie Gheorghiţă din 1946. La Pr. Lect. Dr. Ion Vicovan apare în anul 1995 varianta Veniamin Costache, iar în 2000, Veniamin Costachi.
10 Preot prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Bucureşti, 1996, p. 123; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Bucureşti, 1994, p. 7-23 etc.
